Un antihipertensiv ar putea crește eficiența tratamentului oncologic: telmisartanul potențează efectul olaparibului în tumori fără mutații BRCA

Un studiu publicat recent în Journal for ImmunoTherapy of Cancer arată că telmisartanul, un medicament utilizat frecvent în tratamentul hipertensiunii arteriale, poate crește eficacitatea inhibitorilor PARP, precum olaparibul, inclusiv în tumori fără deficit de recombinare omoloagă (HR) sau fără mutații BRCA, extinzând potențial aria de utilizare a acestor terapii oncologice.

Inhibitorii de poli(ADP-riboză) polimerază (PARPi), precum olaparibul, sunt utilizați în special în cancerele cu deficit de reparare a ADN-ului prin recombinare omoloagă, în special cele asociate mutațiilor BRCA. Cu toate acestea, eficiența lor este limitată în tumorile HR-proficiente, iar în timp poate apărea rezistența la tratament. Identificarea unor strategii care să crească sensibilitatea tumorilor la PARPi reprezintă o prioritate în oncologie.

Telmisartanul, un rol neașteptat în oncologie

Cercetătorii au demonstrat că telmisartanul, un blocant al receptorilor de angiotensină II aprobat deja pentru utilizare clinică, are efecte multiple asupra celulelor tumorale. În experimentele realizate pe linii celulare și modele animale, acesta a redus expresia PD-L1 tumoral și a acționat sinergic cu olaparibul, amplificând leziunile ADN induse de acesta.

Un aspect important este faptul că efectul benefic al telmisartanului nu depinde exclusiv de PD-L1, ceea ce sugerează că ar putea fi eficient și în tumorile care nu exprimă acest marker.

Mecanism imunologic: rolul interferonului de tip I

Studiul evidențiază un mecanism relevant clinic: telmisartanul crește cantitatea de ADN citosolic și activează calea STING, ceea ce duce la creșterea producției de interferon de tip I (IFN-I). Această activare amplifică răspunsul imun antitumoral și contribuie la eficiența crescută a combinației terapeutice.

Importanța acestui mecanism a fost confirmată experimental, deoarece blocarea semnalizării STING sau a interferonului de tip I a anulat beneficiile terapeutice observate.

Implicații pentru practica clinică

Rezultatele sugerează că telmisartanul ar putea deveni, în viitor, un adjuvant util în terapia cu PARPi, în special pentru pacienții cu tumori fără mutații BRCA sau fără deficit de recombinare omoloagă, unde opțiunile actuale sunt limitate. De asemenea, ar putea contribui la depășirea rezistenței la inhibitorii PARP, o problemă frecvent întâlnită în evoluția bolii oncologice.

Un avantaj important este profilul de siguranță deja cunoscut al telmisartanului, precum și disponibilitatea sa orală, ceea ce îl face un candidat atractiv pentru integrarea rapidă în studii clinice.

Pe baza acestor rezultate, a fost inițiat un studiu clinic (NCT06168487) care investighează eficiența telmisartanului în combinație cu inhibitorii PARP și alte terapii care induc leziuni ADN, la pacienți cu cancer de prostată metastatic rezistent la castrare.

Ce trebuie reținut pentru practica curentă

Deși rezultatele sunt promițătoare, acestea provin în principal din studii preclinice, iar utilizarea telmisartanului în oncologie nu face parte, în prezent, din ghidurile terapeutice. Sunt necesare studii clinice suplimentare pentru a confirma eficiența și siguranța acestei combinații la pacienți.

Telmisartanul ar putea reprezenta un exemplu de repoziționare a unui medicament bine cunoscut, cu potențial de a extinde utilizarea inhibitorilor PARP și de a îmbunătăți răspunsul imun antitumoral. Dacă rezultatele vor fi confirmate clinic, această abordare ar putea avea impact semnificativ în tratamentul unor tipuri de cancer dificil de gestionat.

Referință:

Murray CE, Ontiveros CO, Wentworth J, Blinkiewicz P, Leung B, Bai H, et al. Telmisartan increases olaparib efficacy in homologous recombination proficient tumors by augmenting type I interferon production. Journal for ImmunoTherapy of Cancer. 2026;14:e012426. https://doi.org/10.1136/jitc-2025-012426

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.