Prevenirea sinuciderilor în pandemie: Factori de risc și soluții bazate pe dovezi

Documentul intitulat „Prevenirea sinuciderilor în timpul și după pandemia COVID-19: Recomandări bazate pe dovezi 2020”, elaborat de Asociația Mondială de Psihiatrie – Secțiunea de Suicidologie, sub conducerea Prof. Dr. Danuta Wasserman de la Institutul Karolinska, Stockholm, Suedia, analizează impactul pandemiei COVID-19 asupra factorilor de risc și de protecție în ceea ce privește comportamentul suicidar și oferă recomandări pentru prevenirea sinuciderilor în acest context.​

Ratele globale ale sinuciderilor

Aproximativ 800.000 de persoane mor anual prin sinucidere la nivel mondial, această cifră fiind subestimată din cauza variațiilor în metodele de monitorizare și înregistrare a deceselor, precum și a factorilor culturali. Doar aproximativ 45% dintre țări au sisteme adecvate de monitorizare. Sinuciderea este a doua cauză principală de deces în rândul persoanelor cu vârste între 15 și 24 de ani, iar pentru fiecare deces prin sinucidere se estimează că există 20 de tentative de sinucidere. Rata globală a sinuciderilor este de 10,5 la 100.000 de locuitori (bărbați: 13,7/100.000; femei: 7,5/100.000). În perioade de criză, precum dezastre naturale, războaie sau epidemii de sănătate, s-a observat că ratele sinuciderilor pot scădea temporar, dar cresc după ce criza imediată a trecut. Pentru a combate eficient această creștere post-criză, este necesară consolidarea strategiilor bazate pe dovezi.​

Impactul pandemiei COVID-19 asupra factorilor de risc și de protecție pentru sinucidere

Pandemia COVID-19 reprezintă o provocare specială la nivel global, afectând sănătatea fizică și mentală, economia și viața socială. Stresul, tulburările de somn, anxietatea, depresia și, în cele din urmă, sinuciderea sunt susceptibile de a crește. Îngrijorarea cu privire la un viitor incert și șomajul sunt doar câțiva dintre factorii care afectează bunăstarea mentală în timpul și după pandemie, ceea ce poate duce la o creștere a ratelor sinuciderilor. Sinuciderea este un deces care poate fi prevenit prin utilizarea unor metode bazate pe dovezi.​

Factorii de risc pentru comportamentul suicidar, conform modelului socio-ecologic al OMS, sunt grupați în patru niveluri:​

Societate: barriere în accesul la îngrijiri medicale, acces la mijloace letale, raportare inadecvată în mass-media, stigmatizarea asociată cu căutarea ajutorului.​

Comunitate: izolare socială, lipsa coeziunii sociale, acces limitat la suport social.​

Relații: relații interpersonale conflictuale sau abuzive, pierderea relațiilor semnificative.​

Individual: probleme de sănătate mintală, abuz de substanțe, antecedente de comportament suicidar.​

Factorii de protecție includ:​

• accesul eficient la îngrijiri de sănătate mintală​
• relații personale puternice​
• rețea socială de suport​
• abilități de viață precum rezolvarea problemelor, adaptabilitatea​
• strategii pozitive de coping și bunăstare​
• credințe religioase sau spirituale.

​

Pandemia poate afecta atât factorii de risc, cât și pe cei de protecție, fie prin boala în sine, fie ca rezultat al măsurilor sociale și economice implementate. Astfel, este esențială studierea interacțiunii dintre pandemie, factorii de risc și cei de protecție pentru a informa prevenirea interdisciplinară.​

Recomandări pentru factorii de decizie politică

Pentru a aborda în mod eficient creșterea potențială a sinuciderilor în timpul și după pandemia COVID-19, documentul recomandă:​

• Asigurarea accesului la îngrijiri de sănătate mintală​
• Promovarea coeziunii sociale și a suportului comunitar​
• Reducerea stigmatizării asociate cu căutarea ajutorului​
• Implementarea strategiilor de coping pozitive​
• Monitorizarea și raportarea adecvată a comportamentelor suicidare.​

Aceste măsuri necesită o colaborare interdisciplinară și o abordare integrată pentru a preveni sinuciderile în contextul pandemiei și al consecințelor sale.

Documentul poate fi consultat aici (pdf).