Inflamația cronică, asociată cu riscul cardiovascular

Inflamația cronică de intensitate redusă este asociată cu modificări subtile ale structurii și funcției inimii și cu un risc cardiovascular mai mare pe termen lung, arată un amplu studiu realizat pe date din UK Biobank și publicat în European Journal of Preventive Cardiology. Cercetătorii au identificat totodată interacțiuni între susceptibilitatea genetică și factori precum fumatul, excesul de țesut adipos, sănătatea mintală și statutul socioeconomic.

Studiul a analizat date provenite de la până la 488.079 de participanți din UK Biobank, combinând informații metabolomice și proteomice cu imagistică prin rezonanță magnetică cardiacă, date genetice, factori de mediu și rezultate clinice urmărite în timp.

Inflamația cronică, asociată cu modificări ale structurii inimii

Cercetătorii au folosit concentrația sanguină de GlycA (glycoprotein acetyls) ca marker al inflamației sistemice cronice. Spre deosebire de proteina C reactivă ultrasensibilă (hsCRP), GlycA reflectă semnalul combinat al mai multor proteine implicate în răspunsul inflamator.

Într-un subgrup de 70.809 participanți pentru care erau disponibile atât date metabolomice, cât și investigații prin rezonanță magnetică cardiacă și electrocardiografie, nivelurile mai ridicate de GlycA au fost asociate cu volume ventriculare mai mici, reducerea volumului-bătaie și o creștere compensatorie a frecvenței cardiace.

Autorii au observat, de asemenea, o îngroșare relativă a pereților ventriculari și semne de afectare ușoară a funcției diastolice. Acest profil ar putea reprezenta, potrivit cercetătorilor, o formă precoce de remodelare cardiacă asociată inflamației.

Studiul nu demonstrează însă că inflamația este cauza directă a acestor modificări. Autorii notează că nu pot fi excluse explicații alternative, precum diferențele de condiție fizică, compoziție corporală, status volemic sau alte afecțiuni subclinice.

Cu 43% mai multe evenimente cardiovasculare în grupul cu cea mai mare inflamație

Participanții au fost urmăriți pentru o perioadă mediană de 15,3 ani. În această perioadă, 74.336 de persoane au înregistrat cel puțin un eveniment cardiovascular major, definit printr-un criteriu compozit care a inclus infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, insuficiența cardiacă, stopul cardiac sau decesul cardiovascular.

Persoanele aflate în cincimea cu cele mai ridicate niveluri de GlycA au avut un risc de evenimente cardiovasculare majore cu aproximativ 43% mai mare decât cele din cincimea cu cele mai mici valori, după ajustarea pentru mai mulți factori de risc.

Asocierea a fost independentă de profilul lipidic și de caracteristicile cardiace identificate imagistic. Atunci când în analiză a fost inclus și hsCRP, diferențele de risc s-au redus considerabil, sugerând că cei doi biomarkeri surprind parțial aceleași procese inflamatorii.

Adăugarea GlycA la un model care conținea deja factorii cardiovasculari convenționali și hsCRP a îmbunătățit statistic predicția riscului cardiovascular la 10 ani, însă beneficiul suplimentar pentru reclasificarea riscului a fost modest. Autorii consideră că utilitatea clinică a markerului trebuie confirmată în studii prospective.

IL-1, IL-6 și TNF ar putea lega inflamația de afectarea cardiacă

Analiza proteomică a permis cercetătorilor să investigheze ce căi biologice ar putea explica asocierea dintre inflamația sistemică și modificările cardiace.

Mai multe proteine aparținând căilor interleukinei-1 (IL-1), interleukinei-6 (IL-6) și factorului de necroză tumorală (TNF) au fost identificate ca potențiali mediatori statistici.

De exemplu, antagonistul receptorului pentru IL-1 (IL-1RA) a explicat statistic aproximativ 27% din asocierea dintre GlycA și reducerea volumului telediastolic al ventriculului stâng.

În analiza evenimentelor cardiovasculare, IL-6 a prezentat cea mai mare proporție de mediere dintre proteinele evaluate, fiind urmată de factorul de creștere hepatocitar (HGF).

Aceste rezultate nu demonstrează că blocarea acestor proteine ar preveni modificările cardiace observate, dar susțin ipoteza că anumite căi inflamatorii pot participa la legătura dintre inflamația sistemică și boala cardiovasculară.

Fumatul, țesutul adipos și factorii psihosociali, asociați cu inflamația

Cercetătorii au analizat 177 de factori de mediu și parametri de compoziție corporală la aproape 479.000 de participanți.

Cele mai puternice asocieri cu niveluri crescute de GlycA au fost observate pentru cantitatea de țesut adipos, fumatul activ, simptomele depresive și indicatorii de dezavantaj socioeconomic.

În sens opus, activitatea fizică, o alimentație mai sănătoasă și indicatorii unui statut socioeconomic mai favorabil au fost asociați cu niveluri mai reduse ale markerului inflamator.

Într-un model care a inclus cei 25 de factori cel mai strâns legați de GlycA, aceștia au explicat împreună aproximativ 18,6% din variația nivelurilor markerului inflamator.

Genele pot modifica răspunsul inflamator la factorii de mediu

O altă componentă a studiului a urmărit interacțiunea dintre factorii de mediu și scorurile de risc poligenic pentru bolile cardiovasculare și factorii lor de risc.

Autorii au identificat peste 100 de interacțiuni semnificative statistic între predispoziția genetică și expunerile de mediu în relație cu nivelul GlycA.

De asemenea, 49 de interacțiuni între factorii de mediu și scorurile genetice au fost asociate cu riscul de evenimente cardiovasculare majore. Factorii socioeconomici, sănătatea mintală și activitatea fizică s-au numărat printre categoriile cele mai importante.

Rezultatele sugerează că susceptibilitatea genetică poate influența intensitatea răspunsului inflamator la anumite expuneri, însă nu trebuie interpretate determinist: prezența unui risc genetic crescut nu înseamnă că o persoană va dezvolta inevitabil boală cardiovasculară.

Un studiu observațional, cu limite importante

Analiza beneficiază de numărul foarte mare de participanți, perioada lungă de urmărire și integrarea datelor imagistice, biologice și genetice. Există însă și limite.

UK Biobank este o cohortă observațională, astfel că studiul poate identifica asocieri, dar nu poate demonstra că factorii de mediu provoacă inflamația sau că aceasta determină direct remodelarea cardiacă.

În plus, aproximativ 95% dintre participanții incluși în analiza principală s-au autoidentificat ca fiind albi, ceea ce limitează generalizarea rezultatelor către populații cu o structură etnică diferită.

Autorii subliniază că datele susțin rolul inflamației cronice ca posibilă verigă între factorii de mediu, susceptibilitatea genetică, modificările cardiace subclinice și riscul cardiovascular, dar sunt necesare studii suplimentare pentru a stabili în ce măsură biomarkeri precum GlycA sau țintirea anumitor căi inflamatorii pot avea o utilitate clinică în prevenția cardiovasculară.

Sursa: Mattia Corianò și colab., Gene–environment interactions shape cytokine-mediated inflammation and cardiovascular risk, European Journal of Preventive Cardiology, publicat online la 18 septembrie 2026, DOI: 10.1093/eurjpc/zwag435.

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.