Frisoane fără febră la adulți: cauze posibile și semne de alarmă

Frisoanele fără febră la adulți pot apărea din motive foarte diferite: de la expunerea la frig și scăderea glicemiei până la hipotiroidism, deficit de fier, anxietate sau unele infecții. Absența febrei nu exclude însă o cauză infecțioasă, iar frisoanele intense și repetate, mai ales dacă sunt însoțite de alterarea stării generale, necesită evaluare medicală.

Ce sunt, de fapt, frisoanele?

În limbajul obișnuit, prin „frisoane” pot fi descrise mai multe senzații: o senzație intensă de frig, tremuratul mâinilor sau al întregului corp ori episoade în care „clănțăne dinții”. Din punct de vedere medical, frisonul este legat de contracții musculare involuntare prin care organismul încearcă să producă mai multă căldură.

O descriere clasică din literatura medicală definește frisoanele ca senzația de tremur sau scuturare asociată unor modificări rapide ale temperaturii corpului. Ele apar atunci când temperatura actuală a corpului este percepută ca fiind prea mică în raport cu punctul de reglare stabilit de sistemul de termoreglare (Clinical Methods, NCBI/PubMed).

Acesta este motivul pentru care frisoanele sunt asociate frecvent cu febra: la începutul unui episod febril, organismul își ridică „temperatura-țintă” și începe să producă căldură prin tremur. Totuși, același mecanism sau senzații asemănătoare pot apărea și atunci când termometrul arată o temperatură normală.

Cauze ale frisoanelor fără febră la adulți

1. Expunerea la frig

Cea mai simplă explicație este și una dintre cele mai frecvente: organismul pierde căldură mai repede decât o poate produce. Tremuratul reprezintă în acest caz un mecanism normal de apărare.

Frisoanele pot apărea după expunerea la temperaturi scăzute, vânt, ploaie, haine ude sau după petrecerea unei perioade îndelungate într-un mediu rece. Nu este necesar ca persoana să fie deja hipotermică. Ghidul Wilderness Medical Society privind hipotermia precizează că răcirea pielii poate declanșa tremuratul chiar dacă temperatura centrală a corpului se menține peste 35°C. Hipotermia propriu-zisă este definită prin scăderea temperaturii centrale la 35°C sau mai puțin (Wilderness Medical Society Clinical Practice Guidelines).

Dacă expunerea la frig este evidentă și frisoanele dispar după încălzirea organismului, explicația este de obicei simplă. Confuzia, somnolența, dificultatea de a vorbi sau deteriorarea coordonării în contextul expunerii la frig pot indica însă o problemă mai serioasă.

2. O infecție care nu produce febră sau în care febra nu a apărut încă

Frisoanele sunt asociate frecvent cu infecțiile, dar absența febrei la momentul măsurării temperaturii nu elimină această posibilitate. Uneori frisonul poate preceda creșterea temperaturii. În alte situații, răspunsul febril poate fi redus sau absent.

Ghidul NICE pentru sepsis la adulți subliniază explicit că prezența sau absența febrei nu trebuie folosită singură pentru a confirma sau exclude sepsisul. Persoanele în vârstă sau foarte fragile, pacienții aflați sub tratament oncologic și unele persoane cu forme severe de sepsis pot să nu dezvolte temperatură crescută (NICE, Suspected sepsis in people aged 16 or over).

Este importantă și intensitatea frisonului. Un episod de shaking chills sau rigor înseamnă un tremur puternic, involuntar, al întregului corp. O meta-analiză publicată în 2024 în BMC Medicine, care a inclus 19 studii și 14.641 de pacienți, a găsit pentru acest semn o sensibilitate de aproximativ 37% și o specificitate de 87% pentru bacteriemie. Cu alte cuvinte, majoritatea bacteriemiilor nu produc neapărat astfel de frisoane, dar prezența unui frison violent crește suspiciunea de infecție bacteriană în contextul clinic potrivit (Aita și colab., BMC Medicine, 2024).

Frisoanele asociate cu tuse, dificultăți de respirație, durere la urinare, durere abdominală, stare generală marcat alterată sau alte semne de infecție trebuie privite diferit de un episod izolat care apare după expunerea la frig.

3. Hipoglicemia

Scăderea glicemiei poate produce tremur, transpirații, palpitații, foame, anxietate și, în forme mai importante, confuzie. Unele persoane descriu tremurul asociat hipoglicemiei drept „frisoane”, chiar dacă mecanismul nu este identic cu cel al frisonului febril.

Potrivit standardelor American Diabetes Association pentru 2026, o glicemie sub 70 mg/dl (3,9 mmol/l) este considerată relevantă clinic la persoanele cu diabet, iar simptomele pot include tremur, tahicardie, transpirații, iritabilitate, confuzie și foame (ADA Standards of Care in Diabetes 2026).

Această cauză este deosebit de importantă la persoanele cu diabet tratate cu insulină sau cu anumite medicamente care pot scădea glicemia. Într-un asemenea context, apariția tremurului împreună cu transpirații, foame sau modificarea stării de conștiență poate orienta spre hipoglicemie.

4. Hipotiroidismul

Hormonii tiroidieni participă la reglarea metabolismului și a producerii de căldură. Atunci când glanda tiroidă produce prea puțini hormoni, una dintre manifestările clasice este intoleranța la frig.

O analiză amplă publicată în The Lancet în 2024 enumeră printre simptomele clasice ale hipotiroidismului oboseala, letargia, creșterea în greutate și intoleranța la frig, dar subliniază că aceste manifestări sunt nespecifice și că diagnosticul este unul biochimic, bazat pe testarea funcției tiroidiene (Taylor și colab., The Lancet, 2024).

În hipotiroidism este mai tipică o senzație persistentă că persoanei îi este frig mai ușor decât celor din jur decât apariția bruscă a unor frisoane violente. Asocierea cu oboseală, piele uscată, constipație, încetinirea ritmului cardiac sau creștere în greutate poate oferi medicului indicii suplimentare.

5. Deficitul de fier și anemia

Deficitul de fier și anemia pot fi însoțite de senzație de frig sau chiar de simptome descrise drept frisoane. Manifestările sunt însă nespecifice și apar de obicei împreună cu alte simptome.

Recomandările internaționale privind diagnosticul și tratamentul deficitului de fier și al anemiei feriprive publicate în 2024 includ printre manifestările posibile oboseala, letargia, frisoanele, amețeala, dispneea, paloarea, palpitațiile și cefaleea (Recommendations for diagnosis, treatment, and prevention of iron deficiency and iron deficiency anemia).

Ca și în cazul hipotiroidismului, deficitul de fier nu trebuie presupus doar pe baza senzației de frig. Diagnosticul necesită evaluarea contextului clinic și analize specifice.

6. Anxietatea și atacurile de panică

Activarea intensă a sistemului nervos autonom în timpul unui atac de panică poate produce tremor, transpirații, palpitații și senzații bruște de cald sau rece. Din acest motiv, un episod de anxietate intensă poate fi perceput de persoana afectată drept un episod de frisoane.

Criteriile clinice pentru atacul de panică includ atât tremuratul, cât și „frisoane sau senzații de căldură”, alături de simptome precum palpitațiile, transpirațiile, senzația de sufocare, amețeala sau teama intensă (review privind tulburarea de panică în practica medicală).

Totuși, apariția unor frisoane noi sau neobișnuite nu ar trebui atribuită automat anxietății, mai ales dacă există și alte simptome fizice. Manifestările metabolice, endocrine sau infecțioase pot semăna uneori cu cele ale unui atac de panică.

7. Perimenopauza și menopauza

Modificările mecanismelor de termoreglare din perioada de tranziție către menopauză pot produce bufeuri, transpirații și ulterior senzații marcate de frig sau frisoane.

Bufeul nu înseamnă doar senzația de căldură. După vasodilatație și transpirație, unele femei pot resimți un episod de frig intens. Literatura privind simptomele vasomotorii ale menopauzei descrie explicit frisoanele care pot urma unui bufeu (review privind simptomele vasomotorii din menopauză).

Contextul este important: episoadele recurente de căldură bruscă, înroșirea feței, transpirațiile nocturne și modificările ciclului menstrual pot orienta spre simptome vasomotorii, dar nu orice frison apărut la această vârstă trebuie atribuit menopauzei.

Frison, tremor sau intoleranță la frig?

Termenii sunt folosiți uneori ca sinonime, deși descriu fenomene diferite. Diferența poate fi utilă atunci când este căutată cauza simptomului.

În practică, aceste categorii se pot suprapune, iar descrierea pacientului este doar punctul de plecare pentru stabilirea cauzei.

Frisoanele fără febră pot însemna o infecție?

Da. Temperatura normală măsurată într-un anumit moment nu exclude o infecție. Frisoanele pot preceda apariția febrei, iar unele persoane nu dezvoltă un răspuns febril evident.

Acest lucru este relevant mai ales la adulții în vârstă, persoanele fragile și pacienții imunodeprimați. În aceste situații, modificări precum confuzia, slăbiciunea marcată, respirația accelerată sau deteriorarea rapidă a stării generale pot fi mai relevante decât temperatura izolată.

În același timp, simpla prezență a frisoanelor nu demonstrează existența unei infecții. Frigul ambiental, hipoglicemia, modificările hormonale sau anxietatea sunt explicații posibile, în funcție de context.

Când sunt frisoanele fără febră un semn de alarmă?

Un episod scurt, explicabil prin frig și care dispare rapid nu are aceeași semnificație ca frisoanele intense, repetate sau asociate cu alterarea stării generale. Evaluarea medicală devine cu atât mai importantă cu cât cauza nu este evidentă sau episoadele reapar.

Evaluarea medicală urgentă este justificată mai ales atunci când frisoanele sunt asociate cu:

• confuzie, somnolență neobișnuită sau pierderea stării de conștiență;
• dificultăți de respirație, respirație foarte rapidă sau colorație albăstruie a buzelor;
• slăbiciune severă, leșin sau deteriorarea rapidă a stării generale;
• frisoane violente și repetate, fără o explicație evidentă;
• temperatură corporală neobișnuit de scăzută, în special după expunerea la frig;
• semne ale unei posibile infecții, precum tuse importantă, durere la urinare, dureri abdominale sau o plagă care pare infectată;
• tremur asociat cu confuzie sau alte manifestări sugestive pentru hipoglicemie, mai ales la o persoană cu diabet.

Ce investigații pot fi necesare?

Nu există un singur set de analize recomandat tuturor persoanelor care prezintă frisoane fără febră. Investigațiile sunt alese în funcție de vârstă, antecedente, medicamente, durata simptomelor și manifestările asociate.

De exemplu, suspiciunea de hipoglicemie poate impune evaluarea glicemiei, simptomele persistente de intoleranță la frig pot orienta medicul către investigarea funcției tiroidiene, iar paloarea și oboseala către hemogramă și evaluarea rezervelor de fier. Dacă există semne care sugerează o infecție, investigațiile vor fi orientate către identificarea sursei acesteia.

În cazul frisoanelor puternice de tip rigor, mai ales la o persoană cu stare generală alterată, medicul poate lua în calcul inclusiv investigații pentru o infecție bacteriană sistemică.

Întrebări frecvente despre frisoanele fără febră

Poți avea frisoane de la o infecție fără să ai febră?

Da. Frisoanele pot apărea înainte ca temperatura să crească, iar anumite categorii de pacienți pot avea infecții importante fără febră evidentă. Absența febrei nu este suficientă pentru excluderea unei infecții.

Frisoanele fără febră pot fi de la stres?

Da. Atacurile de panică și episoadele de anxietate intensă pot produce tremur, transpirații și senzații de frig sau căldură. Totuși, în cazul unui simptom nou sau neobișnuit, anxietatea nu trebuie presupusă automat înaintea excluderii altor cauze relevante.

Tiroida poate provoca frisoane fără febră?

Hipotiroidismul poate provoca intoleranță la frig, dar de obicei aceasta este persistentă și se asociază cu alte manifestări, precum oboseala, constipația, pielea uscată sau creșterea în greutate. Episoadele bruște și violente de tremurat sunt mai puțin caracteristice hipotiroidismului.

Anemia poate provoca frisoane?

Deficitul de fier și anemia pot fi asociate cu frisoane sau senzație accentuată de frig, alături de oboseală, amețeli, paloare, palpitații sau lipsă de aer la efort. Simptomele singure nu pot confirma diagnosticul.

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.