Noaptea trecută, domnule…

Scriere creativă medicală cu scop educativ publicată sâmbătă, 19 aprilie 2025
Curatorul rubricii: Dragoș Șerban

Subsemnatulŭ – lobŭ dreaptŭ, funcţionarŭ neostenitŭ al digestiei, de profesiune ficatŭ, mă găsescu astăzi într’o stare de tulburare fiziologică şi morală nemaiîntîlnită.

(Scrisŭ de mine, un modest ficatŭ din corpŭl D-sale.)

Onorabilule Domnŭ,

Subsemnatulŭ – lobŭ dreaptŭ, funcţionarŭ neostenitŭ al digestiei, de profesiune ficatŭ, mă găsescu astăzi într’o stare de tulburare fiziologică şi morală nemaiîntîlnită… Nemaiîntîlnită, zic, de la acel memorabil episodŭ cînd s’a servit triplă porţiune de tobă cu slăninuţă!

Noaptea trecută… ah, domnule, noaptea trecută s’a pogorît asupra umilei mele făpturi un potopŭ de mîncăruri băbeşti, carnuri grase şi vinuri roşii – roşii, stimabile, precum obrazul unui tînăr poet care şi-a vîndut condeiul pe o masă caldă!

Mititeii? Mulţi. Afumaţi. Rumeniţi. Îmbibaţi pîn’la refuzŭ cu zeamă de carne şi dorinţă populară. Au coborît pe esofag precum soldaţii în campanie – direct, încolonaţi, fără menajamente.

Vinulŭ? Din bute. Parcă-l turna cu polonicul cel de sus. Şuvoaie, domnule! Şi nu orice vinŭ… un soi din acela obraznic, care pătrunde-n ficat ca în propriul bal mascat. Nici nu mai ştiam dacă detoxific sau scriu versuri…

Am chemat enzimele în adunare generală. Unii s’au prezentat, alţii dormeau, iar o parte în grevă de uzină biochimică. „N-avem NAD+, domnule!”, mi-au strigat.

În toiul bătăliei, un hepatocit s’a predat. Cu mîinile ridicate şi membrana ruptă.
— „M’am săturatŭ de mititei!”, a zis.
— „Şi eu!”, a răspuns un mitocondriu, cu lacrimi oxidative în ochi.

Azi-dimineaţă, pe vena portă plutea… o ceapă. O ceapă întreagă! Cu coajă, cu tot.
Mi-a venit să-i trimit scrisoare creierului:

„Stimabile, unde s’a dus măsura? Unde-i moderaţiunea?!”

Cu stimă hepatică şi moleculă de indignare,
Al D-tale Ficatŭ,
(fostŭ nobil organŭ de serviciŭ, azi mîncatŭ de griji şi de mititei)

Explicații medicale

„Petițiunea” pe care tocmai ați parcurs-o face referire la un aport excesiv de alimente grase și alcool, ceea ce, într-adevăr, suprasolicită ficatul: acesta este organul principal cu rol în metabolizarea lipidelor, detoxifierea etanolului și menținerea homeostaziei metabolice. Episoadele de ingestie masivă de carne grasă („tobă cu slăninuță”, „mititei afumați”) conduc la o creștere a nivelurilor de acizi grași liberi și solicită intens mecanismele de beta-oxidare mitocondrială, fenomen ilustrat de metafora mitocondriului cu „lacrimi oxidative”.

Referirea la „enzime în grevă” reflectă reducerea eficienței enzimelor hepatice în contextul depleției cofactorilor, cum ar fi NAD+ (nicotinamid adenin dinucleotid), necesar în procesul de oxidare a alcoolului și a grăsimilor. Ficatul, în condiții de exces, poate intra într-o stare de steatoză acută, în care acumularea de lipide în hepatocite duce la inflamație și chiar citoliză, sugerată prin imaginea hepatocitului „cu membrana ruptă”.

În fine, elementul anecdotic al „cepei pe vena portă” nu este lipsit de substrat didactic: vena portă aduce sângele din tractul digestiv spre ficat pentru filtrare și prelucrare metabolică. Or, în cazul unui aport alimentar excesiv și haotic, ficatul devine literalmente „inundat” cu substanțe nutritive și toxice, ceea ce explică disconfortul fiziologic și alterarea funcțiilor sale.

Informație de luat acasă

Ficatul, deși tăcut și nepretențios, este unul dintre cei mai harnici aliați ai sănătății noastre. Lucrează fără odihnă, filtrează toxine, reglează metabolismul și stochează substanțe vitale. Dar chiar și cel mai dedicat funcționar are nevoie de respect. Moderația în alimentație, evitarea excesului de grăsimi și alcool, precum și un stil de viață echilibrat nu sunt doar recomandări generale – sunt acte de grijă față de un organ esențial. A ne îngriji de ficat înseamnă, de fapt, a ne îngriji de întregul nostru echilibru interior.