Monologul inimii Mița (din însemnările unui organ păgubit)

Scriere creativă medicală cu scop educativ publicată duminică, 20 aprilie 2025
Curatorul rubricii: Dragoș Șerban

Ei, stimabile, io-s Mița... Inima, de! Și zic drept, cu toată suflarea mea: m-am săturat să bat ca o năroadă!

Zilele mele erau, alt’dată, netede ca un bulivar proaspăt asfaltat cu sânge. Acuma? Jale, monșer! Pe artere s-a pus colesterolu’ cu cățel, cu purcel, cu lădițe de LDL, grăsimi cu aere și pălărie, care stau tolănite pe perete și strigă:

— „Noi nu plecăm, dragă! Am venit cu gând dă infarct!”

Și io, biata, trag, împing, suflu, pocnesc… da’ nu mai e loc pe țeavă, stimabile!

Sângele? Merge ca birja pe glod… și vine mușchiul și zice:

— „Mițo, trimite nițel debit!”
— „Cu ce, frățioare, cu ce?! Cu o arteră ce-a încăput într-o ață?!”

Mă mănâncă angina, mă strânge tensiunea, și nimeni nu zice: „Ia să-i dăm Miței o salățică, o zeamă verde, un pește subțirel…”

Nu, monșer! Tot cârnaț, tot cașcaval gras, tot prăjeală pe tigaie…
Crema de zahăr ars îmi vine ca o bombă în ventricul!

Of, stimabile… când crăp, să știi: nu crăp de oboseală, crăp dă ciudă! Pe viața asta unsuroasă și pe toți trăitorii ei.

Semnez cu respect și durere,
Mița, inimă urbană și pocnită de civilizațiune.

Explicații medicale

În această scrisoare stilizată, „Mița – inima” semnalează cu vervă artistică o serie de tulburări hemodinamice specifice patologiei cardiovasculare. Referirea la „bulivarul proaspăt asfaltat cu sânge” indică, metaforic, o circulație arterială fluentă, caracteristică unei stări fiziologice optime. Însă, apariția „colesterolului cu cățel, cu purcel”, însoțit de „lădițe de LDL”, trimite explicit la acumularea de lipoproteine cu densitate joasă (LDL – low-density lipoprotein), principalul factor etiologic în dezvoltarea aterosclerozei. Depunerea acestora pe peretele arterial reduce calibrul vaselor și îngreunează fluxul sangvin, fenomen descris prin expresia „nu mai e loc pe țeavă”.

Mai departe, dialogul imaginar dintre inimă și musculatura periferică („trimite nițel debit!”) ilustrează incapacitatea cordului de a asigura debitul cardiac necesar în condiții de ischemie – o consecință directă a stenozelor arteriale. Mențiunea „angina mă mănâncă” semnalează prezența anginei pectorale, un sindrom clinic caracterizat prin durere toracică apărută în efort, cauzată de dezechilibrul între necesarul și aportul de oxigen la nivelul miocardului.

În final, plângerea viscerală privind dieta („cârnaț, cașcaval gras, prăjeală…”) reflectă un tablou alimentar hiperproteic și hiperlipidic, incompatibil cu sănătatea cardiovasculară. Alimentele bogate în grăsimi saturate și zaharuri rafinate contribuie direct la dislipidemie, obezitate și hipertensiune – factori de risc majori pentru infarctul miocardic acut.

Informație de luat acasă

Este esențial să reamintim, în lumina acestor reflecții „viscerale”, că inima nu este doar un organ nobil, ci și profund vulnerabil la excesele stilului de viață modern. Dieta dezechilibrată, sedentarismul și ignorarea semnelor precoce ale disfuncției cardiovasculare contribuie tăcut, dar eficient, la degradarea aparatului circulator. Așadar, în fața unei „Mițe” extenuate și indignate, răspunsul nostru ar trebui să fie unul de moderație: să alegem alimente proaspete, să reducem grăsimile saturate, să cultivăm mișcarea regulată și să nu ignorăm disconfortul toracic sau oboseala nejustificată. În cele din urmă, sănătatea inimii se câștigă prin gesturi mici, dar consecvente – și printr-un dram de respect pentru tăcerea cu care ea lucrează, zi și noapte, pentru noi.