Ce ar însemna concret un program Pro-Farma în România: instrumente posibile, constrângeri UE, scenarii de design și impact asupra producției de medicamente.
La o halbă cu Lache și Mache. Rinichii discută despre schimbarea ministrului
O berărie de mahala. Într-un colț de lume unde organele se întâlnesc după program, stau la taclale doi rinichi vechi de sistem: Lache și Mache. Purtători de joben și funcție, filtrează nu doar urina, ci și realitatea sanitară, cu tot ce curge prin ea. Azi, la halbă, discută despre schimbarea ministrului Sănătății.

– Stimabile Mache, nu ți-am spus eu că n-o să țină? Cum vine unul nou, pac! reforme la rinichi, reforme la ficat, reforme la coloană. Când, de fapt, noi, organele, nu mai avem sânge-n noi, darmite resurse!
– Drept zici, Lache. Pe mine mă dor nefronii de câte promisiuni am filtrat de la minister încoace. Ultimul ăsta… cum îl cheamă?
– Rogobete! Alexandru Rogobete. Tânăr, energic, vorbește frumos. Da’ știi vorba aia: cu vorbe nu scazi creatinina!
– Ei, da’ tot a zis că pune ordine-n sistem. Cică să se respecte programul de la stat, să nu se trimită bolnavii la privat…
– Hî! Eu am auzit și mai rău: că o să ne monitorizeze cu SMS-uri! Mache dragă, în loc să ne dea hidratare și pauză de muncă, ne bagă tehnologie de-asta nouă pe cap. Noi suntem rinichi, nu servere!
– Ascultă la mine, Lache: am trecut prin șapte miniștri. Am văzut protocoale schimbate mai des ca perfuziile. O fi băiat bun, n-am zicere, dar până nu văd dializa-n stradă rezolvată, nu cred!
– Și să-ți mai spun una: cică vrea transparență. Să publice spitalele indicatorii – câți pacienți, câți bani, câte paturi…
– Da’ de câți pacienți cu pietre-n noi n-au fost tratați cumsecade, n-a întrebat nimeni?
– Păi cum să întrebe? Noi nu facem rating, noi doar filtrăm. Și când ne supărăm, facem criză.
– Ehee, Lache… hai noroc. Să ne rugăm la glomerulul cel bun să nu vină vreunul care desființează complet ministerul.
– Sau mai rău, să ne privatizeze separat: tu la o clinică din nord, eu în sud. Ne mai vedem doar pe WhatsApp.
– Lasă, Mache, că dacă vine o criză renală națională, tot la noi o să apeleze. Suntem cei mai tăcuți, dar cei mai esențiali.
– Așa e, monșer. Fără noi, nu curge nimic!
Când funcția renală scade sub 15% din capacitatea normală, pacientul ajunge în stadiu de boală cronică renală avansată, necesitând dializă sau transplant. De aceea, hidratarea corectă, monitorizarea tensiunii arteriale și controlul glicemiei la pacienții cu diabet sunt vitale pentru prevenirea afectării rinichilor.
În România, accesul la dializă este asigurat de stat, însă multe provocări persistă – inclusiv identificarea precoce a bolii, lipsa educației medicale și inegalitățile de tratament între urban și rural.


