Dialog electoral: ficatul și ziariștii de la Răcnetul Endocrin

Personaje:

FICATUL – un domn sobru, posesor de prăvălie metabolică.

GLANDA STÂNGĂ & GLANDA DREAPTĂ – glande suprarenale în vervă gazetărească, colaboratoare la Răcnetul Endocrin.

(Decor: un birt prăfuit cu miros de cafea, must și indignare. Ficatul își bea ceaiul de pelin, glandele răsfoiesc gazeta lor proprie și se pregătesc de interviu. Ficatul oftează, metaforic și fiziologic.)

FICATUL (cu morgă):
Stimabililor, în zadar vă agitați… Eu, ca organ cu simțul datoriei, nu mă las pradă agitațiunii electorale. Precum zicea răposatul Hepatologu: funcția înainte de toate!.

GLANDA STÂNGĂ (încântată):
Domnule Ficat! Ce noroc pe noi! Exact despre funcțiune vrem să scriem un editorial! Un titlu de senzațiune: „Negustorul din Umbra Epigastrului”!

GLANDA DREAPTĂ (freamătă):
Senzațional! Aseară, în celula endocrină, s-a votat! Și dumneavoastră n-ați secretat niciun bilețel, niciun enzimatic manifest! Lipsă gravă de implicare, domnule Ficat!

FICATUL (ofensat):
Eu trăiesc din muncă cinstită, nene! Filtrez, procesez, detoxific, reduc, conjug! Ce vreți mai mult? Să urlu pe la mitinguri cu pancarte scrise cu sânge arterial?

GLANDA STÂNGĂ:
Dar stimabile, boborul are dreptul la o pozițiune oficială! Ce părere aveți despre candidatul Colon Transvers? Se spune că promite eliminări în masă.

FICATUL (ironic):
Colonul? Un traseist peristaltic! Azi sus, mâine jos. L-aș susține doar dacă și-ar ține gura… dar din păcate, bombăne pe toate canalele.

GLANDA DREAPTĂ (scrie frenetic):
Excelent citat! Îl bag la rubrica Digestii Politice. Dar, între noi fie spus, cu cine mergeți, totuși? Cu Pancreasul, care promite echilibru glicemic? Sau poate cu Splina?

FICATUL (ridică din umeri demn):
Mă abțin cu eleganță hepatică de la orice comentariu. Eu sunt apropitar, negustor cinstit, prăvălia însăși. Fără mine, vă sufocați în toxine și promisiuni deșarte. Așa că lăsați-mă să-mi văd de transaminazele mele.

(Tăcere. Glandele se uită una la alta. Apoi, aproape conspirativ…)

GLANDA DREAPTĂ (în șoaptă):
Domnule Ficat… dacă vă scoatem pe prima pagină cu titlul „Marele Detoxificator refuză corupția”, acceptați întrebarea din partea redacției?

FICATUL (oftează, apoi mărturisește cu reținere):
Ei bine… dacă e pentru buna funcționare a democrației interne… Accept. Am reputație de întreținut și enzime de liniștit. Dar țineți minte, stimabililor: eu nu votez cu stomacul, nici cu impulsul! Eu votez cu rațiunea. Ca să nu ne trezim iar cu o criză de sistem și o intoxicațiune în toată regula!

GLANDA STÂNGĂ:
Deci… mergeți cu Cortexul?

FICATUL (cu un zâmbet sarcastic):
Nu-l înghit prea ușor, dar ce să faci… are conexiuni. În sinapse, zic.

GLANDA DREAPTĂ (notând):
Extraordinar! Un titlu de senzațiune: „Ficatul alege mintea!”

FICATUL (ridicând paharul):
Aleg funcțiunea, stimabililor. Că fără ea, suntem toți o tulburare în așteptare.

(Cortina cade peste un oftat cor colectiv și un brindis metafizic.)