Glaucomul este o afectiune oculara cronica bilaterala caracterizata prin distrugerea progresiva a fibrelor nervului optic, nerv care este responsabil de transmiterea informatiilor de la ochi la creier.
Poluarea aerului ar putea fi asociată cu un risc crescut de apariţie a glaucomului, potrivit autorilor unui studiu publicat luna trecută în Investigative Ophthalmology & Visual Science.
Glaucomul este o afectiune oculara cronica bilaterala caracterizata prin distrugerea progresiva a fibrelor nervului optic, nerv care este responsabil de transmiterea informatiilor de la ochi la creier. Se produce astfel restrangerea treptata a campului vizual dinspre periferie spre centru si, in final, se poate ajunge la orbire. Glaucomul reprezinta o cauza importanta de orbire la nivel mondial, vederea reducandu-se treptat, fara indicii sau semnale prealabile, uneori chiar fara simptome. De aceea, dupa varsta de 40 de ani, trebuie facute examinari periodice. Este cunoscut faptul ca glaucomul are legatura cu presiunea din interiorul ochiului. Cu cat presiunea intraoculara este mai mare, cu atat creste posibilitatea ca nervul optic sa fie afectat. Desi exista si tipuri de glaucom fara presiune intraoculara crescuta, principalul factor de risc pentru glaucom este reprezentat de presiunea intraoculara crescuta. Nervul optic este format din aproximativ 1,2 milioane de fibre nervoase. Glaucomul poate afecta la inceput doar o parte din aceste fibre provocand aparitia unor pete negre in campul vizual. Multi pacienti nu observa aceste puncte „oarbe” decat atunci cand boala este foarte avansata.
– Dr. Mihaela Beraru, medic specialist oftalmologie
Studiul publicat în Investigative Ophthalmology & Visual Science se bazează pe chestionare compeltate de peste 100.000 de persoane care au făcut teste oculare pentru glaucom. Cercetătorii au legat aceste date cu nivelurile de poluare la adresa de domiciliu în același an. Aproximativ 2% din eșantionul auto-raportat a fost diagnosticat cu glaucom. Cercetătorii au descoperit o șansă crescută de 6% de a se auto-raporta în zone mai poluate.
Ei au descoperit, de asemenea, că o poluare mai mare a fost legată de grosimea fibrelor nervoase din spatele ochiului, care este un alt marker pentru glaucom.
Legăturile sunt demne de studii suplimentare, dar nu dovedesc că poluarea este responsabilă pentru aceste efecte. Pot fi implicați mulți factori nemăsurați.
Oamenii nu ar trebui să fie preocupați de aceste constatări. Cel mai important lucru cu glaucomul – oricare ar fi cauza care stă la baza acestuia – este să-l punem diagnosticat și tratat. Acest lucru se întâmplă prin verificări oculare periodice.
Autorii studiului au descoperit că oamenii care trăiesc în cele mai poluate zone sunt cu cel puţin 6% mai predispuşi să dezvolte glaucom în comparaţie cu semenii lor din zonele cel mai puţin poluate.
De asemenea, ei prezintă o probabilitate mai mare de a avea o retină mai subţire, una dintre modificările tipice din procesul de apariţie a glaucomului.
Experţii sugerează că particulele fine din aer vătămează sistemul nervos şi contribuie la apariţia inflamaţiilor.
Potrivit aceluiaşi studiu, presiunea oculară nu a fost asociată cu poluarea aerului.
Din acest motiv, autorii studiului consideră că poluarea aerului ar putea influenţa riscul de glaucom prin intermediul unui mecanism diferit.
Profesorul Paul Foster de la Institutul de Oftalmologie din cadrul University College London (UCL), coordonatorul cercetării, a declarat: „Am descoperit încă un motiv pentru care poluarea aerului ar trebui să fie considerată o prioritate de sănătate publică şi că evitarea surselor de poluare atmosferică ar putea fi benefică pentru sănătatea oculară”.
„Deşi nu putem să confirmă deocamdată că această asociere este una de cauzalitate, sperăm să ne continuăm studiul pentru a determina dacă poluarea aerului cauzează într-adevăr glaucom şi pentru a afla dacă există anumite strategii de evitare care să-i ajute pe oameni să-şi reducă expunerea la poluarea atmosferică pentru a scădea riscurile de sănătate”, a adăugat profesorul britanic.
Studiul s-a bazat pe 111.370 de participanţi la o cercetare în masă organizată de UK Biobank şi care au efectuat teste oculare din 2006 până în 2010 în diverse clinici din Marea Britanie.
Participanţii au fost întrebaţi dacă au avut glaucom şi au efectuat teste oculare, care au inclus măsurarea presiunii intraoculare şi scanarea cu laser a retinei.
Datele lor medicale au fost asociate apoi cu măsurători ce au vizat poluarea aerului şi care au fost realizate în zonele lor de rezidenţă. Cercetătorii s-au concentrat prioritar pe chestiunea particulelor în suspensie – cu diametre egale sau mai mici de 2,5 micrometri (PM2,5).
Diagnosticarea glaucomului
Diagnosticul de glaucom este relativ simplu si nu implica investigatii neplacute pentru pacient. Din pacate insa, glaucomul nu are simptome specifice decat atunci cand vederea este mult afectata. Astfel, marea majoritate a pacientilor sunt diagnosticati in faze avansate ale bolii cand, in ciuda tratamentului corect efectuat, evolutia catre orbire este greu de oprit.
Investigatiile necesare pentru diagnosticarea si urmarirea evolutiei glaucomului sunt:
- masurarea presiunii intraoculare
- examinarea si fotografierea papilei nervului optic
- examinarea unghiului de drenaj (este necesara pentru stabilirea tipului de glaucom: cu unghi inchis sau deschis, deoarece modalitatile terapeutice pot fi diferite)
- examinarea campului vizual (stabileste in ce masura este afectata capacitatea pacientului de a vedea; in mod caracteristic, in glaucom se produce o ingustare a campului vizual dinspre periferie catre centru).
- evaluarea starii fibrelor nervoase ale nervului optic (tomografie de nerv optic)
masurarea grosimii corneene (pahimetrie)
Abonamente Medic24
Actualitatea medicală din surse verificate. Un singur email pe săptămână.
